Îmi pare rău

Îmi pare rău că v-am dezamăgit,
Îmi pare rău că nu v-am fost alături atunci când mai mare nevoie voi de mine ați avut,
Îmi pare rău că telepatic eu a comunica nu am știut,
Îmi pare rău că o mizerie de om așa ca mine s-a pus in calea fericirii voastre,
Îmi pare rău că am ales să vă arăt cât de fericită sunt,
Dar ca o nesimțită am ales să ascund atunci când trist și gol sufletul mi-a fost.
Îmi pare rău că mezina casei, când din cer eu mi-am ales parinții, am decis sa fiu,
Și din toate cu prioritate eu m-am bucurat din plin.
Îmi pare rău că ți-am inundat apartamentul, chiar de două ori că odată nu era de-ajuns.
Îmi pare rău că eu pe capul și în casa ta vreo 6 ani am stat și alți vreo 4 în chirie tot pe banii tăi.
Îmi pare rău că niciodată n-o să-mi pot plăti datoriile la voi,
Poate doar dacă îmi voi amaneta sufletul, dar nici măcar atunci nu cred că voi…
Îmi pare rău că nepuntincioasă și slabă de îngeri eu am ales să fiu,
Fix invers proportional cu silueta mea,
Care, chipurile, reflectă nivelul meu de trai,
Așa o fi!
Îmi pare rău că am ales calea ușoară atunci când doar un pas în față și alți vreo 55 în jos erau, și nu pe scară,
Spre mult dorita eliberare și uitare.
Îmi pare rău că eu de Revelioane am ales să nu mai stau cu voi sau cu părinții.
De-aș fi știut că la un moment dat nici de-aș fi vrut,
Eu loc n-aș mai fi avut.
Îmi pare rău că de fațadă eu am vrut să mă dau mare,
Că vezi, Doamne, uite ce mare sărbătoare.
Îmi pare rău că de primul Revelion petrecut eu cu mine însămi,
N-am făcut un live în care să promit solemn în public că voi face o schimbare
N-am facut-o public, ci doar mie,
Și prin asta eu ți-am făcut rău poate ție
Îmi pare rău că deși la Timișoara eu m-am mutat,
Pe niciunul dintre voi la mine n-am chemat, sau poate?
Dar cine își mai aduce aminte de toate?
Îmi pare rău că viața m-a învatat, că un pas în spate e uneori de neratat.
Îmi pare rău că atunci când la Cluj eu m-am mutat,
Din voi, cu mine eu o parte nu am luat, sau poate?
Dar cine a spune oare poate?

Vă mulțumesc și vă iubesc acum și întotdeauna!




Astă seară m-am simțit inspirată și am avut și motive. Știu că nu e pentru toată lumea, e scris cu picioarele și cu o mulțime de greșeli gramaticale și de punctuație ca o semi-analfabetă functională ce sunt. (Poate mă ajutați să o corectez)

Dana, o prietenă nouă și dragă pe care o cunosc doar de două luni și ceva, mi-a dat un sfat care pe moment m-a ajutat enorm. Și anume să-mi scriu gândurile, fie că sunt ele pline de furie, dispreț față de mine sau alte persoane, dar să scriu pentru a-mi tine mintea ocupată și sănătoasă. Și să-mi cer iertare. Am făcut-o și o voi mai face de oricâte ori va fi nevoie până voi fi iertată. Nu am posibilitatea să o scriu pe cer, dar sper să fie destul de vizibil mesajul și să ajungă acolo unde trebuie!


R.I.P. Simona Săndulescu! Nu te știam, dar cu siguranță sufletul tău era unul frumos! 😭😭😭


P.s.: Sufăr de propria depresie, dar doare când toată lumea știe cum se tratează (mai puțin psihiatrii și psihologii), toată lumea dă sfaturi și condamnă. Toată lumea are impresia că știe ce înseamnă o “mică” depresie “din dragoste”. E atunci când unii cred că sentimentele se pot șterge cu buretele și mâine ești un alt om. Că o relație sentimentala, că e ea între doi parteneri (de sex opus sau nu), sau între doi frați sau copil și părinte, se clădește așa ușor, nu lasă răni adânci în suflet și că totul este doar despre partea materială. Ei bine, oameni buni, nu mai fiți parșivi, toți suferim e adevărat, dar nu cu aceeași intensitate. Da, pentru unii dintre noi nici măcar medicamentele nu au efect. Știți ce are cel mai mare efect în cazul depresiei? (Sau cel putin eu am gasit propriul leac) Familia (în cazul meu soțul, soacra, pisica familiei, tata, mama) și prietenii de calitate. Eu, din întâmplare, m-am ales cu mulți astfel de prieteni. Nici macar nu știam lucrul ăsta până în momentul când am avut nevoie de ei și ei au fost acolo. Aș putea, ca să spun o cifră rotundă, zice ca-s 100 , dar cu siguranță am mult mai mulți, nu-i așa?

P.s.s: Dacă simțiți că nu mai faceți față, căutați pe cineva, nu care să vă dea sfaturi neapărat, ci care să vă asculte în primul rând! Dacă salvez macar o viață în seara asta sau îl cele ce vor urma, viața mea, de altfel, brăzdată de foarte multe momente fericire și câteva triste, va avea un folos. Aveți grijă de voi și de cei din jurul vostru! Hai să fim mai buni, nu costa nimic!