Salveaza-mă pe mine ca să te salvez pe tine

 Mă uit la tine Și știu că vrei să-mi fie bine, Dar din păcate, Eu la suflet le pun pe toate

Astăzi voi scrie despre un moment de la cununia civilă a fratelui meu mijlociu. Voi incepe povestea mea cu celebra poză facută pe scările Casei Căsătoriilor. Probabil toată lumea a văzut o poză de genul acesta, nu? Poza aia in care mirii stau îmbrățișați, se săruta, sau doar se țin de mână, iar restul invitaților ridică flori peste ei, formând astfel o arcadă.  Ei bine, eram aranjați pentru această poză in ziua nunții fratelui meu, 1 Iunie din ce îmi amintesc. Mă mir că nu-mi amintesc asta cu exactitate că doar e ziua în care mi-am pierdut și al doilea frate. Dar să revenim la poza. Eram noi așezați așa și așteptam să vină mirii sa treacă pe sub arcadă. În momentul în care au apărut, o lacrimă mi-a dat pe marginea ochiului, și apoi alta, transformându-se astfel într-un șiroi. Rudele mele văzând asta au venit la mine rând pe rând pentru a încerca să mă liniștească, dar ei nu făceau altceva decât să pună paie pe foc. Primul a venit tata care mi-a zis să mă liniștesc că nu-mi pierd fr...

Azi scriu ca să-mi înec amarul, Chiar daca azi mi s-a umplut paharul Mâine viața mea frumoasă îmi va spune Ca n-are sens sa caut iarași urme.

Îmi pare rău că v-am dezamăgit, Îmi pare rău că nu v-am fost alături atunci când mai mare nevoie voi de mine ați avut, Îmi pare rău că telepatic eu a comunica nu am știut, Îmi pare rău că o mizerie de om așa ca mine s-a pus in calea fericirii voastre, Îmi pare rău că am ales să vă arăt cât de fericită sunt, Dar ca o nesimțită am ales să ascund atunci când trist și gol sufletul mi-a fost. Îmi pare rău că mezina casei, când din cer eu mi-am ales parinții, am decis sa fiu, Și din toate cu prioritate eu m-am bucurat din plin. Îmi pare rău că ți-am inundat apartamentul, chiar de două ori că odată nu era de-ajuns. Îmi pare rău că eu pe capul și în casa ta vreo 6 ani am stat și alți vreo 4 în chirie tot pe banii tăi. Îmi pare rău că niciodată n-o să-mi pot plăti datoriile la voi, Poate doar dacă îmi voi amaneta sufletul, dar nici măcar atunci nu cred că voi… Îmi pare rău că nepuntincioasă și slabă de îngeri eu am ales să fiu, Fix invers proportional cu silueta mea, Care, chipurile, reflectă n...